“Nu poţi repeta trecutul? Desigur că poţi repeta trecutul.” (Marele Gatsby)

Standard

Uneori peticele îi erau atât de bine cusute, încât, pentru câteva clipe,chiar s-a simţit întreagă.Uneori,pentru o fracţiune din fragmentul unei secunde, coastele nu o strângeau si nu sunau a gol.Atunci se gândea ca ar fi fost bine să se poată conserva senzaţiile,emoţiile,gesturile,privirile, asa cum conservăm lucruri pentru iarnă:în borcane, recipiente pe care să le scoatem când rămânem fără ele, şi frigul coboară peste noi.

Trenul a fugit  un deceniu şi a lăsat-o în gara unde timpul o aştepta cu bilete de loterie.La coborâre, a lovit-o năprasnic mirosul de odinioară iar luminile nu-i mai răneau ochii..Cu fiecare pas, mersul îi devenea mai stabil, mai puţin tremurat, mai puţin şovăielnic.Păşea cu un tremur intern crescând cu anticipaţia revederii, a recuperării.Oare era posibil?Să retrăieşti trecutul, ştergând  petele, erorile,greşelile,durerea,amintirea lor? Ar mai fi fost cine era acum? Gândul o lovi peste faţă, trântind-o la pământ.Şi sângele din rănile noi se înfiltra în praful asfaltului de ieri.Curgea în fire aproape negre,desenând arabescuri diforme de monştri, şi praful îl înghiţea cu sete.

Se ridică greoi, parcă în reluare, cu rochia ca un nor furat curgând în jurul corpului slăbit. Şi se întoarse, urcând din mers, cu rochia fluturând,în ultimul vagon al trenului către prezent.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s