In loc de titlu

Standard

Am urmărit dansul frunzelor de toamnă în vânt şi porumbeii desenând arabescuri pe asfaltul murdar. La picioarele mele. Zeci de porumbei în jurul meu.Şi n-am simtit nici frigul, nici foamea, nici oboseala. Doar o stare de suspendare în ora cea mai frumoasă din ziua asta.Ca si cum te dezbraci de tine ca de hainele lăsate pe un scaun şi rămâne doar sufletul dezgolit scos la soare.Cui îi mai pasă că soarele e tăios,Sau că vântul încurcă pletele.Sau că timpul trece.De la mine trece. Fac ce vreau cu timpul meu.Il pot irosi sau folosi după bunul plac.Doar că nu e timpul nostru.E un timp comun şi grăbit.Unde s-o fi grăbind ?

5 responses »

  1. Să se piardă în anotimpurile lui…doar că timpul ăstuia pe care îl trăim acum, îi lipsește ceva. Poate nu mai vrea să fie împărțit în felii egale; poate vrea să fie capricios, precum îi sunt oamenii…

  2. cat tu nu erai atenta si admirai inaltimea celesta, ori pasarile prietenoase, timpul punea ochii pe hainele tale abandonate pe scaun! le-ai mai gasit, chiar?🙂
    weekend frumos si relaxant!🙂

  3. Buna dimineata !
    Bine faci ca faci ce vrei cu timpul tau !
    Asa fac si eu !
    Tocmai de aceea am ajuns in minunata-ti casa virtuala unde am gasit de toate :
    caldura sufleteasca, miros de parfum de firma,modestie, franchete , curiozitate si iubire inca nedeclarata total !
    Felicitari !
    O sa mai trec pe la tine daca imi vei da de stire pe
    http://aliosapopovici.wordpress.com/2013/11/12/
    Pana atunci insa, toate cele bune !
    Cu stima,
    Aliosa.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s