Despre muzică şi alte nimicuri

Standard

Pe fond de zumzet indescifrabil ,vocile se amestecau în culori halucinante.Ca o toacă ce cheamă,lovind ritmic lemnul.Sau muezinul Islamului chemând oamenii la rugăciune.

Apoi sunetele dulci au început să picure ca stropii de ploaie ,nevăzuţi dar simţiţi (în afara sticlei geamului şi în colţurile ochilor,după alte geamuri),când mai încet , când mai lent, ca un act de dragoste.Stropii de sunet împroşcau încăperea,vopsind cărămizile pereţilor în tonuri de roşu. Şi timpul se oprise parcă în loc, îngheţând şi oameni şi obiecte,ca un bandaj.Bandaj alb pentru răni roşii pe fundal de noapte înnegrit .Combinaţie fenomenală de culori….se gândea  şi se tot mira cum mai cântau corzile acelui instrument muzical, când le simţise rupându-se pe rând, în interior,între coaste…

Afară curgea  întunericul la pământ în fâsii tot mai închise,agonizant de tiptil, iar înăuntru se stingeau luminile,tot una câte una…

2 responses »

  1. cu partea despre nimicuri din titlu, nu-s deloc de acord! sunt pareri formulate coerent si argumentatia de tip artistic e de o invioratoare buna dispozitie, ce deschide cortina in aplauze de audienta, chiar de e restransa la ora asta! frumos tare a iesit, zau!🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s