Anima(licul) din noi

Standard

Uitarea îşi creşte coarnele-i lungi

Iar ochii nu văd ce nu vor să vadă.

E siguranţa nevăzutului.

Dar la sfârşitul zilei murim

ca taurii omorâţi în corride.

4 responses »

      • la final de zi, se moare, ai dreptate sub toate acele forme pe care deja le stii. dar se mai poate si ca sa nu se moara cand o lumina, o speranta, o flama de scanteie acolo atata si aprinde mai cu grija o flacara ce arde deja cu rost, motivatie, sens, directie. aia asigura o liniste, o pace, o armonie din interior si care inspre afara fie zi, fie noapte asigura echilibru si mai putina moarte resimtita ca sfarsit platonic.
        multumita de raspuns?🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s