Monthly Archives: April 2014

Cât de mare e lumea… şi cât de multă durere în ea…

Standard

Felix's Imaginarium

copia ta
As ruga-o sa-mi zambeasca. As lasa-o sa-mi povesteasca toate cate ii trec prin cap. N-as asculta ce spune. Voi auzi doar cantecul glasului ei si il voi asemana cu al tau. I-as desena ochii si i-as impreuna mainile atunci cand doarme. As gadila-o sa vad daca rade ca tine si as face-o sa planga sa vad daca poate sa planga asa cum o faceai tu. I-as intoarce spatele noaptea sa vad daca se supara asa cum te suparai tu. As lasa-o balta o zi intreaga sa vad daca ma suna seara tarziu asa cum ma sunai tu, disperata ca nu stie nimic de mine si cu inima cat un purice, sperand ca ii spun sa ne vedem. As strange-o in brate cu dor asa cum te strangeam pe tine si mi-as ascunde nasul in parul ei, cautand textura inconfundabila a parului tau. M-as juca cu degetele pe sanii ei si…

View original post 45 more words

Advertisements

Cuvinte

Standard

Aş spune o poveste dar fug după cuvinte ce fug de mine…Le strig să se oprească,să le văd, că vreau doar să le mângâi cum mângâi o pisică.Nici una nu mă crede…Au lăsat urma paşilor lor impregnată pe asfalt şi eu mă aplec şi le măsor cu palma, să le pot face culcuş de se vor întoarce.Le urmăresc cu privirea,cum se uită înapoi, fricoase, asemeni unor animale neîmblânzite,copilăroase…Le simt privirile iscoditoare din ascunzişurile lor, de după frunze, de sub pietre,sub umbra apei,de unde îmi urmăresc mişcările.Îmi ridic braţele a predare, cum am văzut în filme, cu pălmile deschise în evantaie.Mâinile-mi nu sunt nişte plase de fluturi, ci nişte tăbliţe de lut.Stau, abia respir, ca să aud sunetul paşilor furişati înapoi către mine.Mă las în genunchi, şi cuvintele mi se aşează pe umeri şi pe braţe, cum se mi aşeaza şi porumbeii hrăniţi în parc.Le simt greutatea, le adulmec mirosul.Îmi respiră pe obraji şi şoapta lor e caldă.Îmi apropii braţele într-o îmbrăţişare şi cuvintelor veşminte le sărut creştetul.

Image