Cât de mare e lumea… şi cât de multă durere în ea…

Standard

Felix's Imaginarium

copia ta
As ruga-o sa-mi zambeasca. As lasa-o sa-mi povesteasca toate cate ii trec prin cap. N-as asculta ce spune. Voi auzi doar cantecul glasului ei si il voi asemana cu al tau. I-as desena ochii si i-as impreuna mainile atunci cand doarme. As gadila-o sa vad daca rade ca tine si as face-o sa planga sa vad daca poate sa planga asa cum o faceai tu. I-as intoarce spatele noaptea sa vad daca se supara asa cum te suparai tu. As lasa-o balta o zi intreaga sa vad daca ma suna seara tarziu asa cum ma sunai tu, disperata ca nu stie nimic de mine si cu inima cat un purice, sperand ca ii spun sa ne vedem. As strange-o in brate cu dor asa cum te strangeam pe tine si mi-as ascunde nasul in parul ei, cautand textura inconfundabila a parului tau. M-as juca cu degetele pe sanii ei si…

View original post 45 more words

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s