Monthly Archives: October 2016

Locuim în stele

Standard

Se mișcă stelele fără noi.

În stoluri.

Se preling în nopți indigo.

Apă de aștri pe geamuri

de cer.

Un an, doi.

Aceleași stele,

sau unele noi?

Cu sau fără noi?

Advertisements

Timp

Standard

​O oră și douăzeci de ani

“În noaptea de sâmbătă spre duminică,

am dat ceasul înapoi cu o oră 

și douăzeci de ani.

M-am întors, 

aşa cum o fac uneori, 

la cel ce am fost, 

pentru a vedea ce-a mai rămas 

din libertatea, naivitatea, bunătatea 

și inconştiența mea de atunci.

Este o formă cochetă de a încerca,

prin aceasta întoarcere în timp, 

să iau de acolo ce am pierdut

într-o oră și douăzeci de ani. 

Sau poate că întoarcerea mea

la cel ce am fost este, de fapt, 

o călătorie care să pună capăt

amăgirii că atunci am fost cel mai bun.

Să hoinăresc pe străzile de atunci! 

Să mă plimb pe “Aleea îndrăgostiţilor”, 

fără să-mi pese de lume și de vremuri, 

și să mă întorc pe “Aleea teilor”, 

după ce am urcat în “turnul de apă” 

în căutarea gustului primului sărut. 

Să încerc să văd cât pot să aduc înapoi 

din mine, cel de atunci, 

ca să pot duce o bătălie pe viață și pe timp 

cu cel de acum.

E un transplant de eu, 

eu cel de-atunci în trupul meu 

și mintea mea de acum. 

Și, când scriu aceste rânduri,

îmi dau seama că am nevoie

de acest transplant imaterial

poate doar pentru un nou început. 

Sau, la fel de bine,

mă întorc la cel ce am fost 

ca la un străin,

pe care vreau să-l cunosc 

pentru a ști cine sunt acum.

Și dacă mă mint 

căutându-mi, de fapt, un alibi, 

de teamă că n-o să mă regăsesc

nici în cel de atunci și, mai ales,

în cel de acum?

În noaptea de sâmbătă spre duminică 

am dat ceasul înapoi cu o oră

și douăzeci de ani.

Și, poate că am făcut asta 

pentru a mă întoarce 

la cel ce am fost cu cel care sunt. 

Începe să mă sperie 

traversarea asta: 

dacă voi rămâne undeva 

suspendat 

între străinul care am fost 

și străinul care voi fi?

Sau, poate că am vrut 

de la bun început să mă întorc

la cel ce am fost, eu cel ce sunt, 

pentru a vedea ce a mai rămas 

din libertatea, naivitatea, bunătatea 

și inconștiența mea de acum.

În noaptea de sâmbătă spre duminică 

am dat ceasul înapoi cu o oră 

și douăzeci de ani.

Și, vai, ne-am trezit, 

față-n față, doi străini, 

fără vârstă,

fără busolă,

fără ani,

fără ceas 

și fără orizont…”

(Marius Tucă)

some weekend fun

Standard

“Kitten,

Letting go of someone who owns your heart is hard.
Sometimes holding on to that person is even harder. I
know I’m not the easiest person to love, but you are.

I’ts not that I can’t live without you; it’s that I don’t want to. There’s a difference. We all make choices in life and I choose you.

My heart belongs to you. And I’m not asking for it back, even if you don’t want it anymore. I’m just asking for the chance to have yours again. I promise I’ll be more careful with it this time.

Love Always,
Jack”
(J.Sterling, The Perfect Game)

(photo source)

Hello stranger

Standard

Pieces of people

Scattered everywhere they go.

An odour of being

Of doing

Of touching.

An imprint in the sand

Of another being

As we breath in the air

Someone else let out.

My nostrils filled with 

The cold flux

From your lungs

As the air circulates 

in me.

Hands touching the handles

Touched upon touch of

Palms overlapping.

Vortex of fingerprints

On walls,tables,books.

Strangers caressing strangers

Unknowingly.

Sitting together but

at different times of the day.

Sharing coffee

From the same cup.

Puzzles of people scattered in a box

Pieces that go together

Like the image 

on the box.

Closure

Standard

It is said that after 7 years the cells of the body regenerate completely.This summer I revisited the place of my honeymoon,walked the sand of its beach,saw the hotel of the honeymoon.It smelled all new.Made new memories.

This is a skin you have not touched,breath you haven’t tasted,a mouth you have not kissed.

This autumn I ended your cycle.

Closure.