Ce frumos era dacă şinele trenului se întâlneau
Undeva , la un capăt de linie,
Nu contează unde.
Dincolo de rute paralele
Şi spaţii trecute,
Să se nască o punte.
Ce bine era dacă am avea butoane de derulare
Înainte şi înapoi.
Nu contează unde.
Să sărim peste clipe
Şi oameni trecuţi.
Să nu lase urme.
Ce sigur era dacă ne ştiam înainte destinul
De carcase goale,
Golite de timp:
Am fi ştiut
Să ne aşezăm
înainte să cădem.