“Oamenii ştiu de obicei motivul precis pentru care sunt fericiţi. Doar rareori ştiu însă de ce sunt trişti.
Tristeţea e un gol. Un spaţiu fără aer, un loc mort şi sufocant, locuinţa celui trist. Tristeţea e un bloc de închiriat, cu camere ca niste cuşti de găini, îţi cloceşti propria mizerie, stai in propriul jeg. Tristeţea e un drum pe care nu ai unde să întorci şi să te opreşti. Străbate-l împins de cei din spate, cu piedici puse de cei din faţă. Străbate-l cu viteza furioasă, chiar dacă zilele îţi sunt mumificate în plumb. Se întâmplă atât de repede, din clipa în care ai pornit nu există nicio ancoră din lumea reală care să te încetinească, nimic de care să te agăţi. Tristeţea te trage afară din suporturile vieţii tale, lăsându-te să cazi liber. Oricare ar fi iadul tău personal, în Tristeţe vei găsi milioane de asemenea iaduri. E un oraş în care coşmarurile tuturor se adeveresc.”(J.W.)
Irma'sKiss 